Odata cu intetgrarea in Uniunea Europeana, noi am devenit parte a unui proiect politic care si-a propus, la momentul aparitiei sale mai multe obiective. Primul, si cel mai important la acel moment, era gasirea unei formule care sa ofere cadrul pentru integrarea Germaniei in Europa si evitarea unei noi izbucniri ale acelui tip de nationalism german violent care marcase istoria primei jumatati a secolului 20. Al doilea obiectiv era slabirea sau temperarea nationalismului ca ideologie dominanta, deoarece se credea ca, datorita modului in care impartea lumea, el era periculos pentru pacea europeana. Nu in ultimul rand, era necesar construirea unui organism economic, care, cu timpul va evolua si spre unul politic, capabil sa reziste presiunilor unei lumi modificate, si dominate acum de doua state din afara Europei. Marcata de cele doua razboaie mondiale si de ororile naziste, Europa a cautat sa isi rascumpere oarecum greselile trecutului prin promovarea a ceea ce se numeste, in genere, multiculturalism. Daca si-a atins in totalitate primul obiectiv, Uniunea Europeana a esuat in a administra multiculturalismul, care acum pare a se dovedi a fi o utopie. Criza italiana, daca putem sa numit asa dorinta guvernului italian de a-i amprenta pe nomazii din taberele din jurul marilor orase, este, probabil, cea mai serioasa provocare adusa acestei abordari a societatii.
In articole anterioare atrageam atentia asupra pericolului pe care o astfel de masura o poate avea asupra existentei acestor nomazi. Pe de alta parte, o politica de tip laissez-faire va fi, pe termen lung, mult mai periculoasa pentru stabilitatea interna a unui stat, iar din aceste considerente, gestul statului italian este justificat, desi era de dorit sa gaseasca o alta metoda pentru a face un recesamant al taberelor romilor. O perspectiva interesanta asupra problemei romilor din Italia, din partea unui reprezentant al unui curent ideologic de dreapta poate fi gasit aici. Articolul lui Bogdan Duca este interesant prin aceea ca prezinta un punct de vedere in care politica guvernului italian este apreciata ca fiind una pozitiva, care are ca obiectiv final securitatea italienilor, in timp ce agitatia din directia stangii nu este decat o incercare de perpetuare a unei dominatii ideologice, prin formularea unor acuze absurde.
De altfel, si criza Uniunii, generate de refuzul irlandezilor a tratatului de la Lisabona poate fi clasificata tot ca un esec al multiculturalismului, deoarece principale argumente impotriva au fost construite pe sustinerea elementelor nationale si a catolicismului, existand o frica foarte puternica a oamenilor fata de pierderea propriei lor identitati. Un esec aparent al Europei este capacitatea ei de a accepta opinii contrare. Reactia ei dupa esecul referendumului irlandez nu a fost de incerca sa inteleaga de ce rand pe rand, francezii, olandezii si irlandezii au refuzat acest tratat, ci sa gaseasca portite prin care acest tratat sa fie promovat. Uneori ramai cu impresia ca Uniunea nu are o oglinda in care sa se priveasca si sa isi dea seama, daca la 50 de ani a ramas la fel de atragatoare ca in tinerete.
Asa cum am mai spus, de altfel, una din principalalele slabiciuni europene este incapacitatea acesteia de a promova o identitate europeana. European este un termen vag, care nu face trimitere decat la locuitorul unui continent, considerat de Paul Valery ca o peninsula suprapopulata a Euroasiei. In urma cu un secol, european era echivalent cu locuitor al continentului dominant al lumii, dar aceasta stralucire a disparut intre timp, lasand in urma doar mase de imigranti dinspre fostele colonii si monumente dedicate unor victorii uitate. Europa se afla in criza, dar ea nu este datorata nici irlandezilor si nici romilor, ci a unei lipse de identitati. Vechea Lume a disparut la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, dar noua Europa inca isi cauta o identitate, la o jumatate de secol dupa nasterea ei abrupta.
